Via Appia

Via Appia Antica a fost unul dintre cele mai cunoscute drumuri din intreaga lume dintre cele care legau Roma de colturile indepartate ale imperiului. Via Apia, construit in anul 312 i.C., este ctitoria lui Appius Claudius Caecus, cenzor al Romei, cunoscut pentru lucrari publice curajoase, menite sa usureze viata cetatenilor Romei. Proiectul cel mai cunoscut al lui Appius Claudius a fost de departe acest drum, care avea sa lege Roma de portul Brindisi. Drumul trebuia sa treaca direct peste dealurile Apiene si peste mlastinile Pontine.

Drumul a fost la inceput o suprafata dreapta peste care s-a turnat mortar si pietre. Peste s-a pus pietris si deasupra pavaj format din pietre mai mari imbinate spre a crea o suprafata plata pentru cei care calatoreau de-a lungul acestui drum lung de 560 de km.

Istoricii spun ca pietrele se imbinau atat de bine incat era aproape imposibil sa bagi cutitul intre ele. De-o parte si de alta a drumului au fost sapate santuri protejate prin pereti de sprijin.

Via Apia incepea la Circus Maximus, apoi trecea pe langa Baile de la Caracalla si mai apoi pe langa Zidul Aurelian. In apropierea Romei, pe marginea drumului existau morminte ale caror ruine se mai pot vedea si astazi. Dupa ce parasea orasul, drumul traversa dealurile Apiene si mlastinile Pontine.
Dupa ce ajungea in Terracina, Via Apia urma coasta vestica pana la Capua ceea ce facea din drumul initial unul de 210 km.

Drumul si-a atins scopul, ajutand armata romana sa-si mute echipamentele militare acolo unde avea nevoie de ele intr-un timp scurt, ceea ce s-a concretizat intr-un numar de victorii importante. In jurul anului 295 i.C., drumul a fost prelungit pana la Benvenutum si apoi in urmatorii cinci ani pana la Venusia si Tarentum. In cele din urma Via Apia a ajuns pana la orasul port Brindisi situat pe coasta de sud est, la 560 de km de Roma.