Castelul Sant' Angelo

Castelul Sant'Angelo (Castelul Îngerilor) (în italiană Castel Sant’Angelo sau Mausoleo di Adriano; în germană Engelsburg) din Roma a fost inițial conceput ca mausoleu pentru împăratul Hadrian (76–138) și urmașii lui, ulterior a fost modificat în castel de papi.

 Castelul Sant'Angelo a primit denumirea de azi în anul 590 când a bântuit epidemia de pestă în Roma. După legendă, papei Grigore cel Mare i-a apărut aici arhanghelul Mihail care a ordonat prin introducerea sabiei în teacă, sfârșitul epidemiei, sabie care simboliza mânia atotputernicului. Acest eveniment a fost materializat prin statuia arhanghelui pe vârful construcției. Între anii 1577–1753, era pe acel loc un înger din marmură sculptat de „Guglielmo della Porta” azi statuia din marmură se află în curtea interioară, fiind înlocuită cu una din bronz, care este opera lui „Peter Anton von Verschaffelt”.

 Construirea lui a început în ultima perioadă de domnie a împăratului roman Hadrian sub conducerea arhitectului Demetrianus, și a fost terminat în anul 139 în timpul lui Antoninus Pius. Edificiul era cunoscut în antichitate ca mormântul lui Hadrian, iar azi este numit Muzeul Hadrian, un templu a lui Hadrian de pe „Piazza di Pietra”.

  Mausoleul are formă circulară cu o înălțime de 20 m și cu un diametru de 64 m. El este construit din peperin o rocă vulcanică (tuf bazaltic) și opus caementitium (beton roman) acoperit cu travertin (un calcar din Tivoli) și un soclu dreptunghiular cu laturile de 84 – 89 m și înalt de 10–15 m acoperit cu marmură. Partea superioară a construcției avea probabil o grădină cu pini (Cupressus). In centru era probabil un templu mic rotund. Pe vârf era quadriga (carul de luptă tras de patru cai) pe care era Hadrian reprezentat ca zeul soarelui.